Ambigu

Universul meu, multe de spus

Universul tău e probabil redus,

Trăiesc ca-n filme

Prizez, iau pastile,

Îmi rulez propiile filme apoi le scriu pe file,

Pricepi copile?!

Sunt setat biometric, finalizat poetic, morfosintetic

Când tu eşti doar sintetic.

Mă adresez psihic celui ce se simte

Deaia-s greu de digerat, taci şi-nghite!

Încreci să scuipi ceva?

Probabil un dinte!

Iar sunt ironic, electronic ca Java

Simbiotic născut envitro,

Mai întâi dinamic apoi hidro,

Prostit de timp, te sparg clepsidro!

Sedus de muze fut Meduse toate-s duse.

Doar o hologramă prinsă-n spaţiu şi timp

În nici un caz o dramă controlată de trip.

Echilibrat, pus în balanţă, presat de toate ca o cleanţă,

Credeai că ma cunoşti, defapt te-am lăsat în ceaţă.