duminică, 21 iulie 2013

Asemănător de diferiţi

Un trandafir între flori de mărăcin şi cactus
Atât de spart că fac pătrate cu compasul
Şi m-am dus să simt pendula balansându-se's ca Hooke,
Mâna stângă nu-i cârligul doar resortul foarte scurt
Articulat direct de inimă şi tot acolo şade strâns.
Vorbesc cu dracu dar nu-i accept pactul 
Îl las să mă mituiască până îmi pierd capul
Şi-l conving să-mi lustruiască tacul,
Lovesc bila albă şi neagra din mantă-mi luminează obrazul,
Neon nenorocit, 8 e bila, cu care Billy s-a sortit
Şi sunt neliniştit că după lovitură am înţeles ce am iubit,
Prins în cotitură, am cotit şi-am mers la stânga,
Respir adânc, gândesc la fugă,
Manânc gunoi din pungă şi-l împart cu tot cu castraveţi şi şuncă. 
Cu o tuse spintec lupa, fascicul de lumină ce-ntreţine lupta
Aurul cu mercur se scoate, nu uita!
Existenţa mea e-n pix şi pixul e esenţa
Deget, dovedeşte-mi tu prezenţa, chit că scriu pe telefon sau am un Tenfon,
Că fumez ţigări sau rulez cu Viceroy
Când ziua-s ploi şi noaptea voi vă holbaţi cu ochii albi, strigoi fix spre noi, 
Ghinionul dacă îl îndoi găseşti un pietroi în bol de fructe,
Perfect rotunde, rămâne de văzut dacă vezi, că fructe sunt mai multe
Pardon, din noi reies instincte de animal
Pisică, leu, berbec cu ocelari de cal.
Salut, al meu troleu ce mă duce în aval spre deşert 
Pocnind din sfertul de pahar de vin
Hai că vin şi-s ca un tren ce transportă până în cer speranţe 
Şi la fiecare rup din şină un strop de fier,
Cu care o să-mi fac gloanţe să împuşc acest mister, ce-l cer
Şi doar pernele'l reflectă-n vise grele,
Dar fără şină nu mă pot întoarce-n cer la ale mele stele.

Alandala cade smoala peste puştii
Cu capul pe patul puştii,
Ţine-te tu de prostii că o să te pupe ca pe curve corbii,
Încă suntem vii în poezii,
Încă suntem vii în poezii...

Alandala cade smoala peste puştii
Cu capul pe patul puştii,
Ţine-te tu de prostii că o să te pupe ca pe curve corbii,
Încă suntem vii în poezii,
Încă suntem vii în poezii...


miercuri, 23 ianuarie 2013

Gândurile unui fum

Mirosul ce l-am perceput ca stimul
Gustul de ţigară ca la început, ca primul
Iarna, aproape a trecut
Nu m-am dus la şcoală, da asta fu demult,
Mâna mi-a cerut să-i dau foaia, să atingă simplul rând,
Gând la gând, căci asta asteptam, trăgând în continuare...
Cu ochii încercănaţi, focalizând pe-un bloc din depărtare,
În stânga o privighetoare, sau poate...
O fire caldă, pe-o parte neagră,
La gust dulce-acrişor, parţial curat pe exterior...,
Sau poate ca exagerez... ziceam de-o pasăre,
Scotea sunete frumoase, mi-a plăcut da-i pacoste
Căci a tăcut, din dragoste sau m-a urât!
Un om pe geam se holba mult,
N-am inţeles ce-a vrut,  când s-a intors am dispărut,
Scrumul s-a pierdut în vânt,
Da a mai rămas un bulb de foc,
Ce încă arde-n acel loc
Privind la bloc, la pasăre şi la potop...

vineri, 24 august 2012

Oare un semn de întrebare?



Stau într-un colț de cameră, ungher diform
Cu iedi fixe și parcă plutind în gol
Cu nicotină și povești, trăiește de ce zâmbești?
Dar eu nu știu, căci nu ești tu, dar cine ești?!
Zâmbești ironic, o simt, comic mă mint,
Crunt de necrezut, gândurile din trecut
Fără scut, căci nu am apărare,
Forțele mele mă ating atât de tare
Mă doare oare?
 Mă topesc după sare,
Mi-e dor de mare…
Am în minte cifre pare, aliniate ca la-nmormântare
Într-o ordine descrescătoare, fără culoare
Și-n odaie o rază de soare mă atinge pe picioare,
Inima-mi bate tare ca picăturile de ploaie
Nici nu mai dorm, ungher diform
Sau cabină de vapor
Ce plutește în derivă pe un ocean de clor
Cu ceasul drept contor
A mai pierdut o zi zăcând pe covor,
Un vis că zbor pe coridor ca un cocor
Fără de care a-și fi uitat că mor…


Copii de mină





Au trecut ani de la primul rând,
Literele-mi fac cu ochiul și îmi spun râzând
Nu pleca, căci tu ne-ai dat cuvânt
Acum traim, plutim într-un suspin adânc,
De necrezut, dar ne vom revedea curând.
Și le răspund, mereu prin scris
Comunicăm pe parcursul unui vis
Prins în plină lună, în natură sau camera'mi obscură
Din cerneala dură, o zeiță pură
Călăuză'n bezna fină
Voi când apăreți, noaptea se comprimă
V-am dat viață și vă privesc cu stimă
Și ce furomos se'mbină picături din suflet
Cu inimă, lumină minimă,
Apa cristalină, cerul după o colină
E seara noastră, copii mei de mină.


vineri, 4 mai 2012

Proiecție


Ca un magnet ce atrage totu'n gol
Plutesc și mă apropii de sol,
Înconjurat de lumină, un vortex ce absoarbe adrenalină,
Un soldat dependent de Amfetamină,
Un sold dat și-am intrat iar în rutină
Mă cheamă viața da mă strigă în surdină
N-o aud da-i simt gustul dulce, fix ca o pralină
Mă decuplez iar de Pământ
Navighez necondiționat și nu mă voi întoarce prea curând
Corpu' meu a rămas captiv pe Terra
Spiritul a depășit demult atmosfera
Trăirea și plăcerea nu vor interfera 
Iar dorința de cunoaștere nu mă va sătura
C-o viteza astronomică mă deplasez prin vid
Nici o îndoială, căci sunt foarte lucid
Prin bezna rece mă mențin strălucind
Pot să mă întorc în trecut căci pe acolo am mai trecut
Timpul nu e drept e curbat căci eu l-am modelat
După bunul plac, prea multă informație am asimilat
Am aterizat și am plecat. 


duminică, 29 ianuarie 2012

Sufletul mort să-nvie...

Îmi aduc aminte de când eram mic
Ce'i drept nu ţin minte mai nimic
Îmi doream să aflu, să descopăr tot ce zic,
Să'mi înving temerile
Nu doar să mă bag în pat folosind ca scut perinile
Am fost dus cu forţa'n prima zi de scoală
Şi'mi doream să treacă 12 ani ca o rezervă de cerneală
Şi culmea că după 11 ani îmi doresc încă pe atât,
Şi chair mai mult, în plus de asta timpu'i crunt
Aţipeşti puţin şi te trezeşti
Că defapt nu ştii să mai zâmbeşti nici la poveşti
Sau ai nevoie de ţigări şi de cafea să te trezeşti
Bani să supravieţuieşti, prieteni să nu înebuneşti
Toţi îmi spun că asta'i cea mai frumoasă vârstă, dar mă mint
Căci cea mai frumoasă vârstă'i aia'n care nu-ţi pasă de nimic
Măcar în amintiri să-ţi păstrezi copilăria
Ea captând sute de sentimente, printre care bucuria
Chiar dacă'n România predomină sărăcia
Măcar pentru o secundă să trăieşti nemurirea.

vineri, 13 ianuarie 2012

Universul holografic

Un artist desprins din paradis,
Explorator prin vis
Tot ce am pus pe foaie am transcris
Sunt aprins, prins, surprins şi'egocentrist,
Şcenarist trist, poet de weekend
Pelicula asta nu se termină cu end
Metamorfozându'se continuu, privind fix declinul,
Negând destinul, absorbind veninul,
Nu sunt ultimul nici primul de dezleagă firul

Îmi păstrez cursul elaborând discursul,
Calmez pulsul apoi tai surplusul
Dar în principal privesc apusul sacral,
Primordial prin ansamblul astral
Totul îngheţat, spaţiotemporal,

Separat printr-o aură ce neagă,
Cerneala neagră ce le leagă,
Luminată cald de un astru rece
Adesea eclipsat de nori şi tot ce trece
Bizar, mintea îl percepe dar vag îl înţelege,
Un fel de slujitor pe lângă rege.