Universul holografic

Un artist desprins din paradis,

Explorator prin vis

Tot ce am pus pe foaie am transcris

Sunt aprins, prins, surprins şi'egocentrist,

Şcenarist trist, poet de weekend

Pelicula asta nu se termină cu end

Metamorfozându'se continuu, privind fix declinul,

Negând destinul, absorbind veninul,

Nu sunt ultimul nici primul de dezleagă firul

Îmi păstrez cursul elaborând discursul,

Calmez pulsul apoi tai surplusul

Dar în principal privesc apusul sacral,

Primordial prin ansamblul astral

Totul îngheţat, spaţiotemporal,

Separat printr-o aură ce neagă,

Cerneala neagră ce le leagă,

Luminată cald de un astru rece

Adesea eclipsat de nori şi tot ce trece

Bizar, mintea îl percepe dar vag îl înţelege,

Un fel de slujitor pe lângă rege.

Cer-titudine

Cerul albastru, al vieţii sihastru,

Trasează contrastul fals al Lumii

Eclipsat de faţa neagră a Lunii

Care stă şi spune povesti,

Nimeni nu le ascultă, doar tu le citeşti

Cu greu încerci să le-ntelegi

Crezând doar concretul,

Imaginea ce ţi-a marcat subconştientul,

Şi viitoarul e defapt prezentul tenebru,

Lipsit de sevă, lipsit de viaţă,

Fără nici o speranţă,

Înconjurat de ceaţă,

În dreapta lumina sfântă-ţi prevesteşte nemurirea,

Dar alegi tot stânga, că-i nedreaptă-nchipuirea!