Cerul albastru, al vieţii sihastru,
Trasează contrastul fals al Lumii
Eclipsat de faţa neagră a Lunii
Care stă şi spune povesti,
Nimeni nu le ascultă, doar tu le citeşti
Cu greu încerci să le-ntelegi
Crezând doar concretul,
Imaginea ce ţi-a marcat subconştientul,
Şi viitoarul e defapt prezentul tenebru,
Lipsit de sevă, lipsit de viaţă,
Fără nici o speranţă,
Înconjurat de ceaţă,
În dreapta lumina sfântă-ţi prevesteşte nemurirea,
Dar alegi tot stânga, că-i nedreaptă-nchipuirea!