Stau într-un colț de
cameră, ungher diform
Cu iedi fixe și parcă
plutind în gol
Cu nicotină și
povești, trăiește de ce zâmbești?
Dar eu nu știu, căci
nu ești tu, dar cine ești?!
Zâmbești ironic, o
simt, comic mă mint,
Crunt de necrezut, gândurile
din trecut
Fără scut, căci nu am
apărare,
Forțele mele mă ating
atât de tare
Mă doare oare?
Mă topesc după sare,
Mi-e dor de mare…
Am în minte cifre
pare, aliniate ca la-nmormântare
Într-o ordine
descrescătoare, fără culoare
Și-n odaie o rază de
soare mă atinge pe picioare,
Inima-mi bate tare ca
picăturile de ploaie
Nici nu mai dorm,
ungher diform
Sau cabină de vapor
Ce plutește în derivă
pe un ocean de clor
Cu ceasul drept
contor
A mai pierdut o zi
zăcând pe covor,
Un vis că zbor pe
coridor ca un cocor
Fără de care a-și fi
uitat că mor…
