Oare un semn de întrebare?

Stau într-un colț de cameră, ungher diform

Cu iedi fixe și parcă plutind în gol

Cu nicotină și povești, trăiește de ce zâmbești?

Dar eu nu știu, căci nu ești tu, dar cine ești?!

Zâmbești ironic, o simt, comic mă mint,

Crunt de necrezut, gândurile din trecut

Fără scut, căci nu am apărare,

Forțele mele mă ating atât de tare

Mă doare oare?

 Mă topesc după sare,

Mi-e dor de mare…

Am în minte cifre pare, aliniate ca la-nmormântare

Într-o ordine descrescătoare, fără culoare

Și-n odaie o rază de soare mă atinge pe picioare,

Inima-mi bate tare ca picăturile de ploaie

Nici nu mai dorm, ungher diform

Sau cabină de vapor

Ce plutește în derivă pe un ocean de clor

Cu ceasul drept contor

A mai pierdut o zi zăcând pe covor,

Un vis că zbor pe coridor ca un cocor

Fără de care a-și fi uitat că mor…