Au trecut ani de la primul rând,
Literele-mi fac cu ochiul și îmi spun râzând
Nu pleca, căci tu ne-ai dat cuvânt
Acum traim, plutim într-un suspin adânc,
De necrezut, dar ne vom revedea curând.
Și le răspund, mereu prin scris
Comunicăm pe parcursul unui vis
Prins în plină lună, în natură sau camera'mi obscură
Din cerneala dură, o zeiță pură
Călăuză'n bezna fină
Voi când apăreți, noaptea se comprimă
V-am dat viață și vă privesc cu stimă
Și ce furomos se'mbină picături din suflet
Cu inimă, lumină minimă,
Apa cristalină, cerul după o colină
E seara noastră, copii mei de mină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu