Îmi aduc aminte de când eram mic
Ce'i drept nu ţin minte mai nimic
Îmi doream să aflu, să descopăr tot ce zic,
Să'mi înving temerile
Nu doar să mă bag în pat folosind ca scut perinile
Am fost dus cu forţa'n prima zi de scoală
Şi'mi doream să treacă 12 ani ca o rezervă de cerneală
Şi culmea că după 11 ani îmi doresc încă pe atât,
Şi chair mai mult, în plus de asta timpu'i crunt
Aţipeşti puţin şi te trezeşti
Că defapt nu ştii să mai zâmbeşti nici la poveşti
Sau ai nevoie de ţigări şi de cafea să te trezeşti
Bani să supravieţuieşti, prieteni să nu înebuneşti
Toţi îmi spun că asta'i cea mai frumoasă vârstă, dar mă mint
Căci cea mai frumoasă vârstă'i aia'n care nu-ţi pasă de nimic
Măcar în amintiri să-ţi păstrezi copilăria
Ea captând sute de sentimente, printre care bucuria
Chiar dacă'n România predomină sărăcia
Măcar pentru o secundă să trăieşti nemurirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu