Gândurile unui fum

Mirosul ce l-am perceput ca stimul
Gustul de ţigară ca la început, ca primul
Iarna, aproape a trecut
Nu m-am dus la şcoală, da asta fu demult,
Mâna mi-a cerut să-i dau foaia, să atingă simplul rând,
Gând la gând, căci asta asteptam, trăgând în continuare...
Cu ochii încercănaţi, focalizând pe-un bloc din depărtare,
În stânga o privighetoare, sau poate...
O fire caldă, pe-o parte neagră,
La gust dulce-acrişor, parţial curat pe exterior...,
Sau poate ca exagerez... ziceam de-o pasăre,
Scotea sunete frumoase, mi-a plăcut da-i pacoste
Căci a tăcut, din dragoste sau m-a urât!
Un om pe geam se holba mult,
N-am inţeles ce-a vrut,  când s-a intors am dispărut,
Scrumul s-a pierdut în vânt,
Da a mai rămas un bulb de foc,
Ce încă arde-n acel loc
Privind la bloc, la pasăre şi la potop...

Oare un semn de întrebare?

Stau într-un colț de cameră, ungher diform

Cu iedi fixe și parcă plutind în gol

Cu nicotină și povești, trăiește de ce zâmbești?

Dar eu nu știu, căci nu ești tu, dar cine ești?!

Zâmbești ironic, o simt, comic mă mint,

Crunt de necrezut, gândurile din trecut

Fără scut, căci nu am apărare,

Forțele mele mă ating atât de tare

Mă doare oare?

 Mă topesc după sare,

Mi-e dor de mare…

Am în minte cifre pare, aliniate ca la-nmormântare

Într-o ordine descrescătoare, fără culoare

Și-n odaie o rază de soare mă atinge pe picioare,

Inima-mi bate tare ca picăturile de ploaie

Nici nu mai dorm, ungher diform

Sau cabină de vapor

Ce plutește în derivă pe un ocean de clor

Cu ceasul drept contor

A mai pierdut o zi zăcând pe covor,

Un vis că zbor pe coridor ca un cocor

Fără de care a-și fi uitat că mor…

Copii de mină

Au trecut ani de la primul rând,

Literele-mi fac cu ochiul și îmi spun râzând

Nu pleca, căci tu ne-ai dat cuvânt

Acum traim, plutim într-un suspin adânc,

De necrezut, dar ne vom revedea curând.

Și le răspund, mereu prin scris

Comunicăm pe parcursul unui vis

Prins în plină lună, în natură sau camera'mi obscură

Din cerneala dură, o zeiță pură

Călăuză'n bezna fină

Voi când apăreți, noaptea se comprimă

V-am dat viață și vă privesc cu stimă

Și ce furomos se'mbină picături din suflet

Cu inimă, lumină minimă,

Apa cristalină, cerul după o colină

E seara noastră, copii mei de mină.

Proiecție

Ca un magnet ce atrage totu'n gol

Plutesc și mă apropii de sol,

Înconjurat de lumină, un vortex ce absoarbe adrenalină,

Un soldat dependent de Amfetamină,

Un sold dat și-am intrat iar în rutină

Mă cheamă viața da mă strigă în surdină

N-o aud da-i simt gustul dulce, fix ca o pralină

Mă decuplez iar de Pământ

Navighez necondiționat și nu mă voi întoarce prea curând

Corpu' meu a rămas captiv pe Terra

Spiritul a depășit demult atmosfera

Trăirea și plăcerea nu vor interfera 

Iar dorința de cunoaștere nu mă va sătura

C-o viteza astronomică mă deplasez prin vid

Nici o îndoială, căci sunt foarte lucid

Prin bezna rece mă mențin strălucind

Pot să mă întorc în trecut căci pe acolo am mai trecut

Timpul nu e drept e curbat căci eu l-am modelat

După bunul plac, prea multă informație am asimilat

Am aterizat și am plecat. 

Sufletul mort să-nvie...

Îmi aduc aminte de când eram mic

Ce'i drept nu ţin minte mai nimic

Îmi doream să aflu, să descopăr tot ce zic,

Să'mi înving temerile

Nu doar să mă bag în pat folosind ca scut perinile

Am fost dus cu forţa'n prima zi de scoală

Şi'mi doream să treacă 12 ani ca o rezervă de cerneală

Şi culmea că după 11 ani îmi doresc încă pe atât,

Şi chair mai mult, în plus de asta timpu'i crunt

Aţipeşti puţin şi te trezeşti

Că defapt nu ştii să mai zâmbeşti nici la poveşti

Sau ai nevoie de ţigări şi de cafea să te trezeşti

Bani să supravieţuieşti, prieteni să nu înebuneşti

Toţi îmi spun că asta'i cea mai frumoasă vârstă, dar mă mint

Căci cea mai frumoasă vârstă'i aia'n care nu-ţi pasă de nimic

Măcar în amintiri să-ţi păstrezi copilăria

Ea captând sute de sentimente, printre care bucuria

Chiar dacă'n România predomină sărăcia

Măcar pentru o secundă să trăieşti nemurirea.

Universul holografic

Un artist desprins din paradis,

Explorator prin vis

Tot ce am pus pe foaie am transcris

Sunt aprins, prins, surprins şi'egocentrist,

Şcenarist trist, poet de weekend

Pelicula asta nu se termină cu end

Metamorfozându'se continuu, privind fix declinul,

Negând destinul, absorbind veninul,

Nu sunt ultimul nici primul de dezleagă firul

Îmi păstrez cursul elaborând discursul,

Calmez pulsul apoi tai surplusul

Dar în principal privesc apusul sacral,

Primordial prin ansamblul astral

Totul îngheţat, spaţiotemporal,

Separat printr-o aură ce neagă,

Cerneala neagră ce le leagă,

Luminată cald de un astru rece

Adesea eclipsat de nori şi tot ce trece

Bizar, mintea îl percepe dar vag îl înţelege,

Un fel de slujitor pe lângă rege.

Sunt Billy!

Sunt un baiat de treabă

Mă trezesc cu o cafea şi o ţigară la bucată,

Cu o melodie să mă ţină treaz, ziua întreagă

Cam superstiţios de fel

N'am un ţel, mă bazez pe fler

Nu's Dorel deci n-am să ajung soto pe şantier,

Momentan am 17, scriu poezie

Şi când intru'n film stau sub anestezie

Beau 5 beri pe seară, fumez un pachet sau o ţigară

Îmi place să mă îmbrac larg, cu hanorac

Să desenez şi să mă pun în cap

Cu casca în ureche, mă plimb pe-o stradă veche,

Ochiul meu stâng simte tot ce vede,

Aprinde tot ce crede, simte prin perete,

Trimite-n gând şi reproduce îmi traduce,

Că e dulce, că'mi displace sau că'mi place

Trec mai departe'i noapte,

Mă plimb pe skate, deconectat şi absorbit

Simt pulsul asfaltului sunt copleşit

Frecvenţa, atmosfera, presiunea de pe Terra

Natura, simt plăcerea

Aş mai avea multe să vă spun

Da staţi liniştiţi că nu e ultimul meu drum

Iar timpul va rămâne cel dintâi stăpân.